Despre cum sǎ (nu) scrii un articol

Vizitând un site juridic am observat în dreapta paginii la rubrica „Cele mai comentate” urmǎtorul titlu: „Profesorul Antonie Iorgovan a încetat din viaţǎ”. Recunosc cǎ am o „afinitate” pentru subiect, aşa cǎ am dat click ca sǎ-mi ostoiesc curiozitatea. Şi bine am fǎcut pentru cǎ m-am amuzat copios citind senzaţionalul articol.

Reţeta articolului? Se iau douǎ propoziţii şi nouǎ propoziţii cu predicat subînţeles. Cele douǎ propoziţii se distribuie simetric una la început şi una la sfârşit, prima reia un pic mai detaliat titlul, iar ultima conţine vorba ce se cuvine în asemenea împrejurǎri. Pânǎ acum, nimic nou.

Trecem mai departe la cele eliptice de verb. Acum cǎ ne-am lǎmurit în privinţa titlului (graţie primei propoziţii ), suntem capabili sǎ aflǎm chestiuni foarte serioase, şi anume ... param-param, solo de tobe, 3 secunde de linişte... gata? Şi: (daţi-mi voie sǎ citez ca nu cumva sǎ se piardǎ vreo informaţie preţioasǎ) „Zodia Leului”. Aţi înţeles, sau mai reiau? Fiţi atenţi, vǎ rog, cǎ nu mai repet încǎ o datǎ: zo-di-a le-u-lui.

Nu consider cǎ meritǎ a insista asupra urmǎtoarelor şase chestii delimitate convenţional prin câte un punct, şi asta deoarece informaţiile pe care le aduc pǎlesc în faţa ultimelor douǎ aşa-zise propoziţii (ce în total conţin trei cuvinte), şi anume: „energic punct verb puternic punct”.

Punct, ce mai!?!

Pentru curioşi: http://www.juridice.ro/b/STIRI-JURIDICE/Flux-Stiri-Juridice/Profesorul-Antonie-Iorgovan-a-incetat-din-viata.html

Gumiţa preţioasă

Am vrut iniţial sǎ încep blogul cu seria „Clientul nostru, stǎpânul nostru!” din cauzǎ cǎ pe zi ce trece apreciez tot mai mult sufletele nobile (şi aşa cum voi arǎta, deosebit de sensibile) care se sacrificǎ pentru binele consumatorului de rând.

Dar de la vrerea iniţialǎ şi pânǎ la mometul de graţie în care degetele-mi delicate ating tastele s-a întâmplat o puţin spectaculoasǎ scumpire a ţigǎrilor cu 10 bani... teoretic. Trecând peste şocul psihologic adus de orice scumpire, încǎ mǎ confrunt cu fenomenul „Nu am sǎ-ţi dau rest, e bine dacǎ-ţi dau o gumiţǎ?”. Şi acest fenomen e un soi de pasǎre rarǎ, deoarece nu se întalneşte în orice ogradǎ de comerciant, ci numai la acele monumente de politeţe care se abţin a-ţi trânti de la bun început preţioasa gumiţǎ.

Dar sǎ vedem cât de preţioasǎ e gumiţa, pentru cǎ fenomenul arǎtat nu este recent, ci dǎinuie pe piaţǎ de ani buni, gumiţele devenind din ce în ce mai preţioase. Dacǎ la început ţi se dǎdea o lamǎ Orbit, comerciantul român, spirit întreprinzǎtor, s-a dumirit cǎ nu e cazul sǎ facǎ atâta risipǎ. Astfel, lama Orbit s-a transformat pe nesimţite în pastilǎ.

Un lucru e cert, gumiţa e cel mai puţin preţioasǎ atunci când chiar vrei sǎ o cumperi (10 sau 15 bani în funcţie de magazin), doar se marcheazǎ în casǎ şi tu, client cuminte, ai obligaţia de a solicita şi de a pǎstra bonul pânǎ la ieşirea din unitate (chiar dacǎ în cazul chioşcurilor de fier plantate în mijlocul trotuarului te afli înafara unitǎţii).
Ei bine, dacǎ nu ai intenţia de a cumpǎra gumiţa, atunci se scumpeşte subit, nemaifiind marcatǎ în casǎ iar pastila costǎ în funcţie de cât rest ai de primit. E de remarcat cǎ locul gumiţelor nu mai este lângǎ casa de marcat alǎturi de şerveţele parfumate, pliculeţe de ness, caramele, batoane de susan cu miere ş.a., ci în casa de marcat.

Cea mai preţioasǎ gumiţǎ (de fapt au fost 3 sau 4, cǎ a luat ceva sǎ mǎ enervez) am întâlnit-o vara trecutǎ „La ţâţa vacii”. Pe vremea aia (şi stând sǎ calculez 51-44=7 deduc cǎ tare era bunǎ vremea aia) un pachet de Lucky era 44 de mii (pentru riguroşi, 4.4 RON) şi de fiecare datǎ când mergeam sǎ-mi iau ţigǎri (adicǎ de vreo 3 ori pe zi) mǎ loveam de acelaşi zâmbet politicos şi invariabilul glas mieros care mǎ anunţa cǎ nu are sǎ-mi dea rest şi cǎ-mi va pasa o gumiţǎ. Nici pânǎ în ziua de azi nu am înţeles de ce nu am primit ţigǎri când m-am înfǎţişat cu 4 RON (pentru neriguroşi 40 de mii) şi-o gumiţa de aia primitǎ tot de la ei. Sǎ fie oare pentru cǎ am îndrǎznit sǎ cer 2mii/20 de bani rest?

Oricum, de ce-mi pierd eu seara de luni scriind despre preţiozitatea gumiţelor? Simplu: de la scumpirea de sǎptǎmâna trecutǎ nu mai plǎtesc 5 RON pe un Lucky, nu plǎtesc nici 5.1 RON, ci plǎtesc 5.5 RON minus o gumiţǎ.